Duminica era planificata o tura la Siriu, insa am ajutat Foca sa se mute in noul cuib. Nu ar fi fost frumos din partea mea sa nu il ajut, plus de asta e cam sec un drum de 150 km fara escorta.

Si la capitolul capacitate de transport, Scuterul Rosu a dat clasa Scuterului Negru, reusind sa care 2 saci cu haine, plus diferite alte obiecte care s-au lafait sub sa si in topcase.

Desi am insistat ca pot cara pe scuter masina de spalat, televizorul, patul si salteaua (dintr-un singur drum), Foca s-a incapatanat sa apeleze la ajutorul unui dubist; m-am resemnat si am ajutat la coborat, urcat in duba, apoi descarcat si urcat in noua casa obiectele mentionate anterior.

Am sarbatorit cu Cola si Pizza, apoi am plecat acasa.
“Vecini cuminti!” se ureaza oamenilor care schimba chiria?

The end.

Sambata dupa-amiaza vroiam sa ajungem in Feldioara. Planul initial era Vladeni – Dumbravita – Satu Nou – Crizbav  – Feldioara. Mergand spre Codlea era tot mai innorat, iar dupa Codlea a inceput sa ploua; o ploaie marunta si rece, foarte enervanta. Din cauza ei nu am mai mers pana la Vladeni, am intrat direct in Dumbravita. Acolo am orbecait putin prin centru, pana la urma am intrebat un localnic pe unde e drumu’ spre Feldioara. Mi-a zis ca e departe Feldioara si drumu’ e prost. Intr-adevar nu mi-a raspuns la intrebare, insa m-a facut sa ma intorc inapoi pe unde am venit.

Ne-am intors spre Brasov, iar din Ghimbav am pornit spre Poiana, via Cristian si Rasnov. Putin cam ud pentru gusturile mele si putin cam frig. Drumul Ghimbav – Cristian este bun pentru a testa amortizoare si rezistenta la vibratii a diferitelor imbinari. Prinderile unei carene au picat testul acestui drum; urmeaza sa o lipesc si voi relua testul .

A inceput sezonul moto?

O tura scurta pana la granitza cu judetul Covasna, alaturi de Foca.
Ce nu apare in poza e un logan alb cu girofar, caruia nu i-am dat prioritate de dreapta si pe care n-am reusit sa-l depasesc in locuri unde depasirea era permisa (asa cum a reusit Foca). A fost o urcare romantica, cu 60 la ora (nu ca ar fi putut sa urce cu mult mai mult Scuterul Rosu).

Tot de ieri am parbriz si pot sa accelerez constant la turatii mici. Pana acum era busit un ac si o garnitura pe care le-a schimbat foca cealalta. Multumesc, BA!

Atat.

In sfarsit a inceput sezonul moto. Mi-am rezolvat asigurarea, paradoxal a fost mai ieftina decat anul trecut; am platit 202 RON pe 1 an la (P)Ardaf.

Ca de obicei, revizia de primavara include ulei, placute de frana, eventual un disc de frana, un ambreiaj si role pentru variator si eventual o vospea noua. Sper sa mai gasesc si un suport original pentru oglinda stanga, ca m-am saturat de improvizatii, poxipol, tije, suruburi si alte caprioare.

Nu vreau sa ma gandesc la costuri, dar abia astept sa vina Foca sa mergem sa facem azi o tura.

Out!

Sau ultima achizitie a focii.

La fel ca Leonardo-ul lui Rares, e editie limitata de 50cc; cu toate astea, trage ca unu’ de 150 si nici macar nu iti dai seama cand ajunge la 100.

Evident ca are si frane trotineta, doar ca n-are CBS; din cauza asta am facut un pic de powerslide, pentru ca un bou cu un Focus s-a trezit sa iasa dintr-o parcare direct in banda 3. Cauciucul tare si vechi, impreuna cu asfaltul rece si ud, franele bine reglate si lipsa CBS-ului au alcatuit retea perfecta pentru un powerslide usor, pe stanga. Si-a revenit foarte repede, pentru ca am dat drumu’ franei.

In rest, e de vis. Foarte manevrabila, usoara, se infige frumos, trage ca Grand Dink-ul in vremurile lui bune. I-ar mai trebui doar vreo 50 de litri de spatiu de depozitare si ar fi perfecta pentru oras. Marele dezavantaj e ca fara topcase n-ai spatiu de depozitare aproape deloc. Sub sa este rezervorul, filtrul de aer si o gaura in care poti baga o cheie de 10, o surubelnita mica si un patent la fel de mic. In “torpedo” ai loc de un pachet de tigari, o pereche de ochelari de soare si eventual o bricheta.

Acestui model, in particular, ii lipsesc oglinzile si parbrizul, insa are claxon. Din pacate, claxonul nu te protejeaza de decat de impactul cu loganarii chiori, nu si de stropii de apa aruncati de agregatul lor. Probabil cu putin Poxipol si o bucata de plexiglass se va rezolva si problema parbrizului. In tura scurta pe care am facut-o n-am simtit lipsa oglinzilor, insa sigur sunt utile, chiar si pentru decor.

Mi-a mai placut ca are crash-pad-uri. N-am mai vazut pana acum la scutere asa ceva.

Mai e o singura problema cu acest Scarabeo editie limitata: consumul. Are un consum monstru de 8 la suta. Probabil si asta va fi rezolvata cu putin poxipol, sau cu o carpa care se va folosi pentru a infunda putin carburatorul; neintrand benzina in carburator, evident ca nu va fii consumata.

Dusmanul zice ca designul e naspa, insa imi face o placere deosebita sa-l contrazic. Arata foarte tare. E confortabila (cred), manevrabila (sigur) si cred ca e singurul model de scuter pe care poti pune crom in exces fara sa-l faci sa arate cocles. Dupa cum am mai zis, e naspa ca n-ai spatiu de depozitare, insa un topcase porcos de vreo 40 de litri (minim) rezolva si problema asta, iar ca bonus rezolva problema spatarului la pasager.

In final… Sa-l folosesti sanatos, ba foca!

Dusmanu’ o sa ma urasca pentru gandurile mele albe, insa peste 3 zile imi expira RCA-ul si n-am bani sa il reinnoiesc; pe langa asta, am zis ca iarna asta o sa imi vopsesc bestia si o sa-i refac prinderile la carene.
Partea cu refacutul prinderilor era optionala pana sa dea prima zapada, insa au aparut atatea gropi incat mi se pare deplasata expresia “ca ciupercile dupa ploaie”; e mult mai urban si mai real “ca gropile dupa iarna”.

Asa ca te rog iarna sa mai stai pana reusesc sa fac rost de finante.