Eu vreau sa imi iau motor NU ca sa merg zi de zi, ci pentru ca este un hobby de-al meu.

Evident astea pe care le-am spus o sa le pun in practica dupa ce ma invat sa pilotez cum trebuie…O sa urmez si cursurile de pe Amkart din Bucuresti.

O sa merg doar cand sunt coditii propice de condus, maxim 50-75 km/zi. Il iau mai mult pentru a “ma da” pe serpentinele din Poiana Brasov si de a merge mai tare pe sectiunea de drum Ghimbav-Codlea si pentru a ambala motorul prin oras.

Discutia poate fii urmarita aici.

Acelasi om vroia acum cateva luni sa cumpere laptop in rate; probabil nu isi permitea sa cumpere laptop cash, pentru ca strangea bani de motor, sau poate ca are banii de motor, insa n-are bani pentru scoala de pilotaj.

Stau si ma intreb, la ce iti trebuie scoala de pilotaj daca ai un “target” de 50 – 75 km o data la cateva zile? Nu cred ca trebuie scoala de pilotaj pentru curbele de pe Poiana, iar ca sa vii in forja maxima de la Codlea nici atat.

Sa-i spuna cineva tipului ca Amckartul e la Bucuresti si pana la Bucuresti sunt vreo 160 km, iar dupa asteptarile lui Bucurestiul e un drum de 2 zile… Sau poate strange bani sa inchirieze motor de scoala pentru Amckart, cine stie?

Inca o dovada a faptului ca mama prostilor de mereu gravida.

Toata ziua Foca a bobinat mici reglaje la trotineta si ca bonus am lipit prinderile la o carena (aia care n-a rezistat la testul drumului Ghimbav – Cristian). Am schimbat lichidul de frana am incercat sa ucidem greierasul de la etrierul din spate, insa n-am avut succes la ultima activitate.
Nu stiu daca-s de vina chinezii care au facut nenorocitul ala de cui care tine placutele de frana, sau e de vina chinezul care a facut placutele, insa zgomotul ala e enervant rau. Mai incercam si alta data; pana la urma tre’ sa iasa ceva.

Pe-nserat am pornit insotit de a mea Pasagera catre Codlea. Intentionam sa termin tura de sambata, insa n-am avut succes. De data asta am ajuns in Vladeni, insa n-am vazut niciun indicator catre Feldioara, sau Crizbav. Am tot mers pana in Sercaia; acolo am vazut indicator catre Hoghiz si m-am oprit sa-ntreb o localnica daca din Hoghiz se poate ajunge-n Feldioara (a dracului geografie si a dracului lene sa ma uit pe GPS). Babutza a fost foarte amabila si mi-a zis ca se ajunge de la Hoghiz la Feldioara, insa drumul pana la Hoghiz (34 km, daca-mi amintesc bine) este foarte prost.
Din nou o veste proasta si din nou ne-am intors pe unde am venit. Povestea asta confirma inutilitatea GPS-ului pentru utilizarea in tara; sigur as fi aflat ca din Hoghiz pot ajunge in Feldioara, insa n-as fi aflat ca-s treij’ de kilometri de drum prost, iar in optimismul meu as fi mers all the way, asteptand sa apara drumul bun.

De data asta nu ne-a mai enervat ploaia, insa ne-am bagat bine de tot frig in oase, pentru ca amandoi eram imbracati de oras, fara protectii si fara haine prea groase. Drumul este bun pentru un super-sport; e asfaltat calumea, curbe putine si relativ usoare si multe linii drepte care te imbie sa tragi de gaz.

Am ajuns intregi acasa, desi am avut 2 incidente minore la intrarea in oras (poate din cauza ca ma miram ca de aproape 1 saptamana de cand am scos fiara de la iernat nu m-a deranjat nimeni in trafic).

Astept cu interes zilele libere de saptamana viitoare, sper sa reusesc sa fac un Siriu.

The end.