Dupa asa un titlu ar merge sa continui in rime, insa n-am talentul Focii, care e un fel de Eminescu. De cand l-a lasat inspiratia, s-a gandit sa-si traga freza de Eminescu, poate o sa-i vina la loc… Tunde-te ba! Aveai parul mai scurt atunci cand scriai poezii intr-una.

Revenind… Pe la 12-1 am ajuns la Foca acasa. Era soare, insa batea vantul. Am stat la palavre ca 2 tzatze, apoi ne-am hotarat sa dam o tura. Toate bune si frumoase pana ajungem afara: ningea cu spume.

Evident ca am zis sa amanam plimbarea, insa Foca n-a fost de acord. Am trecut repede pe acasa pentru a ma echipa, apoi am plecat spre Poiana. Am ajuns in Livada, iar ninsoarea nu se oprea nicicum; speram sa accepte Foca abandon pe motive meteo, insa n-am avut cu cine… Intr-un final am ajuns si la Belvedere, insa a fost crancen drumul (pentru mine, cel putin). La fiecare curba aveam impresia ca o sa-mi fuga spatele si o sa dau cu fundul si scuterul de Terra; din fericire am ajuns intreg la Belvedere, la vreo cateva minute in urma Focii.
Evident ca acest avans l-am lasat intentionat, pentru a da ragaz Focii sa pregateasca aparatul foto.

A urmat un ospat la Foca. Data viitoare, daca binevoiesti sa iti cumperi peeler, poate n-o sa mai fiu asa stresat si stresant, pentru ca o sa am ceva de facut. Oricum, stiu ca ma iubesti si asa .

Cand am iesit din scara m-am speriat; era totul inghetat :-s . N-am avut de ales si am plecat calare; din nou, n-am avut parte de incindente, dar plimbare mai linistita decat cea de aseara nu cred ca am facut nici cand eram in rodaj.

Intr-un final am ajuns cu bine acasa, iar dimineata pe la 4 am adormit. Cand m-am trezit aveam o durere de cap groaznica. Cred ca plimbarea calare pe ninsoare nu face bine…

The end.