Cu o seara inainte ne-am hotarat ca plecam la 9 cel tarziu, asa ca ne-am trezit pe la vreo 7 jumate. Ne-am imbaiat, am socializat, am mancat si pe la 9 jumate am plecat… dupa ulei. In ratacirea provocata de GPS in ziua precedenta am trecut pe langa un magazin de scutere si ATV-uri (China); ma gandeam (prost) ca poate au si consumabile.
Vanzatorul era de vis; pentru el existau 2 tipuri de ulei: pentru motoare in 2 timpi si pentru motoare in 4 timpi. Io ii zic ca vreau ulei sintetic sau semisintetic, el imi zice ca nu conteaza, ca tre’ sa am grija numa’ sa nu pun ulei de 2 timpi la motor in 4 timpi sau invers. Dupa “matematica” lui is niste prosti aia care s-au chinuit sa inventeze indici de vascozitate, iar despre aia care au inventat uleiurile sintetice nu cred ca auzise. Bottom line, n-avea ulei si evident ca nu stia niciun alt magazin…

In timp ce ma minunam de inteligenta aluia am ajuns la un magazin de piese auto. Am ajuns din lac in put, in sensul bun, pentru ca erau atatea feluri de ulei de ma zapacisem. Am luat pana la urma o frumusete de Valvoline multigrad, la pret de Repsol sintentic, dar asta e alta poveste…
Am ajuns acasa, am schimbat uleiul, am pus bagajele-n scuter (care evident ca n-au mai incaput) si am pornit la drum. Prima oprire la benzinarie, iar urmatoarea la muzeu la Portile de Fier. Invatati prost de vanzatorul de la Hunedoara ne-am luat catrafusele care nu incapeau in scuter cu intentia de a le lasa in paza cuiva, insa cum iarna nu-i ca vara, nici Hunedoara nu-i ca Severinu’, asa ca am fost invitati sa le lasam pe scuter ca nu umbla nimeni. M-am uitat prin jur si am vazut o camera de supraveghere, apoi un jandarm, asa ca am lasat castile, genuncherele, armura si pelerinele la scuter si am intrat in fuga in muzeu ca sa prindem vizita.
Nimic interesant. Interior comunist, un lift vechi, o tanti plictisita care ne insira diverse “specificatii tehnice”, o sala cu cativa muncitori si “capul turbinelor”. Boooooooooooring. Mi-a placut in schimb nonsalanta cu care se faceau blaturi. Era un mos cu un grup de turisti straini pe care tanti ghida i-a dus pana la “parter”, apoi noi am urcat la etajul 1 sa vedem privelistea dintr-un balcon. In timp ce noi vedeam de sus, din spatele unui perete de sticla, niste chestii despre care ne tot dadea specificatii ghida, mosul si cu turistii lui puteau vedea ecluze, puteau sa se plimbe prin sala turbinelor si puteau face o gramada de chestii despre care noua doar ni se spuneau cateva cuvinte in graba, chestii pe care le puteam admira ulterior in pozele vechi atarnate pe peretii din muzeu.
Ne-am intors inapoi in muzeu. Am vazut pozele despre care ziceam mai devreme, am mai vazut niste pasari impaiate, niste unelte preistorice, am platit cate 4 lei pentru bilete si am plecat mai departe.

Am facut greseala sa nu ma opresc sa intreb cum ajung de pe malul sarbesc al Dunarii inapoi pe cel romanesc, fara a trece prin Beograd si rau am facut, pentru ca drumul romanesc este tandari, iar pana in Orsova sunt semafoarele alea nenorocite; de la Portile de Fier pana in Orsova am facut vreo ora…

La Cazane ne-am oprit sa facem poze cu Decebal si ne-am fi dat si cu barca, dar ni s-a parut prea scump 25 de lei de persoana pentru o tura cu o chestie care seamana cu o copaie cu motor. Pe masura ce te apropii de Moldova Noua (sau Veche) drumul devine din ce in ce mai prost, cu bucati de foarte bun, insa asta iti da timp sa admiri peisajul. Cand zic din ce in ce mai prost ma refer de la asfalt cu gropi sau valuri pana la drum de tara, denumit popular si macadam.

Pana la urma am lasat Dunarea in urma, ne-am mai ratacit putin si inca o data am invatat ca e bine sa-ti urmezi instinctul atunci cand GPS-ul iti zice sa mergi la stanga pe un drum pietruit, iar tie ti se pare ca drumul principal e ala care e asfaltat si merge la dreapta… Cand am ajuns inapoi in drumul principal ne-am oprit la Plus sau Penny pentru a servi pranzul, dupa care am continuat spre Timisoara. Era trecut de 2 si mai aveam vreo 170 km pana la Timisoara si nu-mi placea deloc treaba asta.

Am mai gasit al 2-lea drum care ar fi mult mai fain decat Cheia, daca ar fi la fel de bine asfaltat, insa nu tin minte sa fi fost vreo bucata pe care sa merg cu mai mult de 80; in general viteza a fost intre 60 si 70, iar pe bucati scurte pana pe la vreo 80-90. Inca un plin in Oravita si din nou calare. Era atat de prost si atat de lung drumul, mi se parea ca nu mai ajungem o data in E70-ul ala nenorocit. Pana la urma am ajuns si in Moravita si am facut dreapta spre Timisoara.

Asa de tare m-am bucurat de asfalt bun, incat pana in Timisoara numai in 90-100 am tinut-o, evident in afara localitatilor. As fi vrut sa mai oprim undeva intr-o parcare la umbra, insa singura pe sensul si placul meu era ocupata de 2 traseiste, asa ca am continuat pentru ca altfel ratam intalnirea cu prostul numarul 2 din tura.

Prostul numarul 2 avea TIR si m-a prins pe un pod inainte de intrarea intr-o localitate. Nu m-am tras prea mult sa-i fac loc pentru ca era liber din sens opus, era si vizibilitate, am considerat ca n-are rost. Flacaul a venit tare, s-a dus bagat in contrasens cand a trecut pe langa mine cu cabina, insa imediat dupa s-a retras si mi-a facut o inchidere de toata frumusetea; noroc ca imi schimbasem placutele de frana inainte de plecam in tura…

Si am ajuns in Timisoara si din nou ne-am ratacit cu GPS-ul in mana. Eram foarte aproape de destinatie, insa erau multe sensuri unice, asa ca dupa vreo 2-3 incercari esuate, ne-am oprit sa cerem indicatii. Pentru inceput l-am sunat pe tipul care ne facuse rezervarea si am primit un punct de reper. Pana la urma am ajuns cu bine la destinatie.
Despachetare, dus, plimbare, inghetata, KFC, inghetata, cuplat alarma, somn.

End of day 2.

Era luni si era vreo 6:30 AM cand am coborat la scuter. Am verificat uleiul, era in limitele decentei, am incarcat ultimele bagaje si am plecat. Un scurt ocol prin Sacele, apoi o alta oprire acasa si am pornit la drum.

Pe la 9 eram in Sibiu la Carrefour si cumparam d-ale gurii; cate 2 sandwich-uri de caciula, preparate pe saua, 2 banane si o gura de Cola and off we go.

Inainte de Sebes inca o oprire scurta, iar pe la 12 eram in Hunedoara la castel. Drumul pana in Hunedoara este mirific. Sebesul aglomerat ca de obicei, insa ne-am strecurat fara probleme, mai ales ca mi se trageau singure oglinzile :-> .

Am lasat scuterul la umbra, undeva in apropierea intrarii in castel si echipat ca Robocop am purces spre intrare. Ca la toate obiectivele turistice intens vizitate exista bazarul chicios (n-are rost sa ma obosesc sa scriu kitsch), in care se vand tot felul de nimicuri cu titlu de suveniruri. Spre norocul nostru am dat de un vanzator de tablouri care s-a oferit sa ne tina echipamentul; taaaare bine a fost, pentru ca nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa ne invartim vreo 2 ore cu castile si echipamentul dupa noi.

Taxa de intrare la Castelul Corvinilor e de 8 lei, iar ghidul nu e inclus; probabil ca se ofera ghid doar pentru grupuri organizate, oricum nu m-am obosit sa intreb. Taxa foto pentru oameni normali e de 5 lei, insa pentru romani merge si fara. Noi am fost oameni normali.

Castelul e in renovare, iar interiorul nu m-a impresionat nimic in mod deosebit; ba da, m-au impresionat inscriptiile de pe pereti de genul “Gigel+Margareta = Love” sau “Ninel de la Craiova 24.05.2007″. M-a mai impresionat o romanca adevarata care si-a turnat pe ea o tona de deodorant exact la iesirea din toaleta imputind cu miros de Rexona toata zona. Tot la categoria “impresionant” trebuie sa adaug “Meli-Melo-ul” deschis intr-una din incaperile castelului. Culmea, chiar erau clienti care sa cumpere magneti de frigider, bilutze, agrafe, agatatoare de gat, brelocuri si alte podoabe cu deosebita insemnatate istorica.
In concluzie merita o vizita la castel, taxa de intrare e destul de mare raportat la ce se poate vizita (momentan), iar taxa foto nu merita pentru ca nu prea ai ce poza, iar pentru 1-2 poze poti profita de faptul ca esti roman.

Pe la 2, dupa ce am terminat de vizitat, ne-am luat echipamentul de la nenea vanzatorul (care s-a bucurat cand a dat mana cu prietenul Enescu) si am plecat spre Turnu Severin. Drumul este bun, insa e enervant ca tot intri dintr-un sat in altul. Intr-un astfel de sat iese dintr-o curte (la limita nesimtirii) unu’ cu un Punto. Drumul liber, niciun flash de la masinile din contrasens, asa ca dupa vreo cateva sute de metri de tinut 50 la ora ma hotarasc sa-l depasesc; tipul se trage usor in dreapta, exact cand incepeam depasirea; ii multumesc in gand, insa ma infig hotarat in frane cand vad ca are semnalizarea stanga in functiune. Nu s-a intamplat nimic pentru ca m-am oprit la timp si l-am depasit prin dreapta, iar daca as fi fost kamikaze tot as fi scapat pentru ca tipul s-a uitat in oglinda si a oprit inainte de a incepe manevra. Cu toate astea i-am umplut frigiderul pentru ca nu pot sa inteleg pentru ce mama dracului tre’ sa faci bucla cand conduci un PUNTO!!!

Pauza de masa la Plus in Otelu Rosu, apoi continuam spre Severin. Un scurt acces de paranoia care m-a tinut vreo 10-20 de kilometri, pentru ca se tineau scai de noi 2 flacai calare pe un enduro de 125, insa mi-a trecut repede dupa ce nu i-am mai vazut in oglinda. Simt nevoia sa detaliez, insa (la fel ca tot postul, probabil) n-are nici o relevanta povestirea.

Ajungem intr-un alt sat si dintr-un drum secundar ies 2 flacai calare pe 125-ul despre care ziceam mai sus. Ma prind din urma, le fac loc sa depaseasca, insa raman in spatele meu. Intr-un final se termina insiruirea de sate si incepe o linie dreapta foarte bine asfaltata; ma duc pana pe la vreo 90 (cam asta a fost viteza de croaziera in afara localitatilor), flacaii raman in spatele meu, aproape. Scad la 80, apoi la 70, urc inapoi la 90, ei tot dupa mine. Intre timp intram intr-un alt sat si merg cu 50, iar aia tot nu vroiau sa ma depaseasca. In fata noastra un ML (GL sau ce SUV care se termina in L mai face Mercedesu’) cu numere de Italia se deplasa regulamentar pe avarii in aceeasi directie cu noi. Am depasit Mertzanul, insa “prietenii” mei cu enduro-ul n-au mai apucat pentru ca veneau masini din contrasens. Intre timp iesim din sat, din nou linie dreapta, din nou asfalt bun, din nou 90.
Dupa ceva timp ma uit in oglinzi si ghici cine era in spate… Paranoia imi blocheaza mana in gaz la maxim, intre timp mai vin si cateva curbe, vreo 2 TIR-uri si dupa vreo 5 minute de forja am scapat de ei definitiv.
Nush de unde imi venisera in cap ideile ca aia vor sa ne impinga in sant si sa ne ia banii… Iete inca un motiv sa pleci la drum lung cu inca cineva calare.

Mi-a trecut paranoia, insa nu si cheful de forja, pentru ca drumul era foarte bun, erau curbe si era peisaj fain. Deja ma gandeam pentru prima oara ca nu Cheia e cel mai fain drum din tara. Cum era de asteptat, unde-s curbe sunt si soferi de linie dreapta si ca bonus flacaii de la Drumuri si Poduri din Mehedinti au o pasiune nebuna in a monta semafoare cand lucreaza la anumite bucati de drum. Nu conteaza pentru ei ca bucata pe care o blocheaza (pardon, semaforizeaza) are sub 50 de metri, are vizibilitate, iar un semn care sa reglementeze prioritatea ar fluidiza traficul mult mai bine decat un semafor, dar astea-s ideile mele de brasovean…

Pana la urma m-am plictisit si de forja, iar daca nu ma plictiseam, m-ar fi potolit starea drumului, pentru ca ajunsesem deja in Orsova, iar daca nu ajungeam in Orsova intram in limitare paranoica (adica nu tinem prea mult la peste 6000 rpm ca poate se strica ceva).
Cum am mai zis, am ajuns la Orsova. Orsova – Severin este o bucata de drum superba din punct de vedere al peisajului, insa oribila din punct de vedere al starii drumului si evident al modului in care se circula din cauza asta. De retinut ca suntem in Mehedinti, asa ca ei semaforizeaza inainte de toate; evident ca nu sincronizeaza semafoarele, iar timpul de asteptare de cand se face rosu pentru un sens si verde pentru celalalt tre’ sa fie de minim 1 minut, chiar daca (dupa cum am mai spus) sunt bucati mici, cu vizibilitate. Daca e cumva vreo parcare prin care s-ar fi putut devia temporar circulatia, intrarea in parcarea respectiva va fi blocata pentru ca lor le place sa monteze semafoare. Din acelasi ciclu, daca sunt 20 de poduri care trebuie reparate si 20 de muncitori care sa le repare, obligatoriu se apuca sa munceasca la toate cele 20 de poduri cu cate un muncitor la fiecare pod; in felul asta ofera responsabilitate pentru activitatea prestata. Cum sa se apuce toti cei 20 de muncitori de 1 singur pod si sa-l termine de 20 de ori mai repede… Nu mai vorbesc de chestii de finete referitoare la pastrarea unei ordini a sensului de reparatie; adica sa repare intai sensul Orsova – Severin, apoi Severin – Orsova, sau invers… Nuuuuuuu, trebuie diversitate. Oare oltenii au tupeu sa se-ntrebe de ce exista bancuri cu olteni?

In fine, pana la urma am ajuns in Turnu Severin. E bine sa ai GPS, insa e bine sa stii sa te orientezi si sa vorbesti limba tarii in care te aflii pentru a putea cerere indicatii. Ne-am invartit vreo 10 minute in jurul destinatiei, pentru ca indicatiile date de GPS nu se pupau cu semnele de circulatie, insa am profitat ca sunt in Romania si am mai fentat cate un sens unic :-” si pana la urma am ajuns unde trebuia.
A urmat despachetarea, socializarea cu gazdele, o cina scurta, o plimbare prin oras mai scurta decat cina si apoi somn de voie.

End of day 1.

Long time no post; acum a venit timpul sa ma laud.

Luni dimineata imi voi lua prietena, ne vom sui pe scuter si vom pleca acasa. Ne va lua 6 zile sa ajungem acasa pe scurtatura pe care ne-am propus-o: Hunedoara – Turnu Severin – Malu’ Dunarii – Timisoara – Cluj.

Va urma un nou post cu poze si multe povesti, pe care nu o sa-l mai termin. Stay tunned!

VANDUT!

Vand cazan Kymco Grand Dink 250:

Are:
- acte de italia
- 40.000 km
- 2 chei originale
- cadru
- carene (mai putin aia din stanga de la cricul lateral, care e posibil s-o gasiti la primul drum spre Fagaras, iar aripa fata gasiti in alta parte)
- parbriz
- oglinzi (aia din dreapta se si pliaza electric, cealalalta se va plia si ea dupa ce viitorul proprietar o sa-i schimbe suportul)
- 2 sei (una default, alta bonus; bonusul vine cu 3 gauri si o taietura)
- 2 sisteme de franare (unul default si inca unul bonus; bonusul include manete si rezervoarele de lichid de frana)
- bord digital iluminat in intregime (cateodata)
- capete de ghidon imense
- jante de 12
- cauciucuri 120/70-12 (maxxis parca) 140/70-12(sava) – fata uzat, spate mai merge un sezon cel putin
- discuri de frana (fata mai sexy decat spatele)
- radiator
- carburator
- capac stator (cu unul bonus)
- spatar si portbagaj cu sistem romanesc de intarire
- ambreiaj (mai merge)
- curea de transmisie (mai merge putin)
- variator si role (mai merg)
- capac transmisie (destul de crapat)
- pompa de apa
- rezervor
- filtru de benzina
- releu pornire
- releu incarcare
- releu semnalizare
- bobina de inductie
- CDI
- filtru de aer
- semnalizari
- lampa numar
- coditza
- amortizoare spate
- toba esapament medaliata cu ITP pe 2 ani in urma celor 2 suduri aplicate
- alarma (poate o tin)
- vopsea UNICACAT
- cativa greierasi

Nu are:
- suport de numar
- electromotor

VANDUT!

Vedeti semnul ala de “Sens unic”?
Eu nu l-am vazut atunci cand circulam regulamentar in directia indicata de sageata, iar la intoarcere nu am sesizat nimic ciudat in pozitia masinilor parcate…

Acum… Vedeti semnul ala rosu si frumos de “STOP”? Tipu’ cu Leganza care facea stanga in intersectia respectiva l-a vazut, insa fiind de-al locului (probabil), stia ca e sens unic in dreapta lui si nu se astepta sa vina un scuterist din contrasens, asa ca s-a asigurat stanga, a aruncat un ochi in dreapta si tzusti.
L-am vazut si aveam timp sa franez, insa m-am incapatanat prosteste sa nu las de la mine, asa ca mi-am blocat degetul in claxon. Tipul s-a oprit pentru o secunda, s-a uitat ce vine din dreapta, apoi a continuat si cativa centimetri mai incolo s-a oprit pe loc, cred ca i-a murit si motorul… In timpul asta eu eram cu mana-n claxon, am franat putin si am evitat milimetric (intentionat) masina.
Dupa acest neplacut eveniment eu mi-am continuat deplasarea injurand in gand, tipul si-a pornit masina si ne-am continuat deplasarea in aceeasi directie (probabil ca si el injura in gand), iar la urmatoarea intersectie un stop ne-a adus in paralel; eu incercam sa-l ignor, insa el a lasat geamul jos ca sa ma intrebe daca stiam ca veneam pe contrasens. Pana sa apuc sa procesez informatia, m-am grabit sa zic ca e si vina lui, chiar daca veneam pe contrasens, ca nu s-a oprit la primu’ claxon, ca betmen-betmen. Cred ca a vazut ca n-are cu cine sa se inteleaga, asa ca mi-a zis ca el s-a asigurat, ca el e motociclist, apoi el a facut stanga, iar eu am mers inainte si toata povestea s-a terminat cu bine.

Postu’ asta se vrea un mea culpa. Da, recunosc ca am fost bou. Aveam o vaga banuiala ca merg pe contrasens, iar manevra de evitare milimetrica nu si-a avut rostul. Imi retrag si urarile de bine, chiar daca nu au fost exprimate public.

The end.

Inainte de weekend au inceput problemele: o pana si vreo 2 porniri ratate. Pana s-a terminat weekendul au aparut si altele: un furtun sarit, o vizita la vulcanizare si niste scurgeri de ulei. Ramaneti aproape!

Pana:
Mesteream cu Owene ceva la scuter intr-o seara, iar cand am plecat din garaj am auzit un “scartait” tipic de roata dezumflata; din fericire am avut suficient aer sa ajung pana la benzinarie si am sperat pana a doua zi ca o fi fost un copil care n-avea ce face. N-a fost sa fie, pentru ca a doua zi aveam din sub 20 PSI… Sambata am si identificat micutul orificiu; tot sambata am luat un spray magic de la Foca, spray pe care nu stiam cum sa-l aplic, pentru ca auzisem cateva pareri diferite, contradictorii chiar.
In prostia mea, am zis sa ma duc la vulcanizare, pentru ca acolo tre’ sa dau de cineva care stie, pentru ca a mai vazut cauciucuri, a mai vazut gauri si cu siguranta stie mai bine decat mine cum se astupa gaaurile din cauciucuri.
Din pacate n-am nimerit cea mai buna vulcanizare, sau daca am nimerit cea mai buna vulcanizare n-am nimerit cel mai bun vulcanizator (desi au fost 2).
Primul a fost un mos, trecut bine de 50 de ani, foarte sictirit. Mi-a zis ca daca vreau ceva, sa-mi dau jos roata. I-am spus ca nu cred ca e necesar, ca e o gaurica mica (ce pervers suna), ca am si spray “d-ala de facut pana”, dar nu stiu cum se foloseste… Am reusit sa-i starnesc curiozitatea cu “gaurica mica” si a venit sa vada; eu stiam ca exista o gaurica mica undeva pe centrul anvelopei, insa nu-mi luasem puncte de reper (asa cum a facut Carmen), asa ca am masat cu putina saliva cauciucul (a se citi ca am intins o flegma) in zona in care am presupus eu ca e gaura, insa am presupus prost. Mesterul vulcanizator si-a incercat si el norocul utilizand aceeasi tehnica avansata de identificare a orificiului ca si mine, insa a avut la fel de mult succes. In timp ce mesterul relua complexul proces de identificare al orificiului eu incercam sa-i zic ca mi-ar trebui un bidon de jumate (de litru, desigur) cu apa. Pana la urma, vazand ca nu are succes in identificare problemei pleaca inauntru; nu stiu de ce am indraznit sa ma gandesc ca va apela la tehnicile stramosesti de gasire a gaurilor din cauciuc cu ajutorul apei cu sapun, sau pur si simplu cu apa chioara.
NU, mesterul s-a dus inauntru ca sa-i spuna calfei ca afara e un domn care doreste o parere avizata asupra unui orificiu aflat in anvelopa spate a scuterului domniei sale. De asemenea, mesterul si-a manifestat increderea in capacitatile cognitive ale ucenicului sau, iar ucenicul a fost foarte bucuros sa isi ofere ajutorul. (A se citi “Vezi ca e unu’ afara cu un scuter./Ce vrea?/Are o gaura!/Unde?/In cap”).
A venit si marele ucenic, s-a uitat la fel de chioras ca si maestrul, nu prea mai era loc pe cauciuc neudat de saliva plina de intelepciune a maestrului, asa ca a considerat ca nu mai e necesar sa ingenuncheze si el la coada Scuterului Rosu. Mi-a zis sa vin cu cauciucul demontat (si eventual peticit, sau mai bine sa-i anunt direct cand mi-l schimba flacaii de pe Vidin) si atunci o sa se uite la el. Cand i-am zis de spray nu stia nimic. Am plecat, deoarece ma coplesise multitudinea de informatii primite si multimea de oameni veniti sa ma ajute, iar pentru serviciile oferite nu putea exista rasplata (NOT!).
Am fost roman, pentru ca am stat sa trag de ei, dupa ce deja apelasem la serviciile lor, iar asta nu e normal. Totusi, n-am fost roman pentru ca la plecare i-am injurat doar in gand.
Cum se foloseste sprayul de reparat anvelope?
Pai… Se imprumuta sau se cumpara unul, apoi se agita bine, se desface, se monteaza pe ventil, se tine spray-ul in pozitie verticala si se apasa pe butonul magic. Dozajul cica se face dupa ochi, iar dupa dozaj se incepe o plimbare romantica de aproximativ 5 km cu incredibila viteza de 30 km/h.

Trebuie sa fie ceva presiune in anvelopa in momentul utilizarii; una din variantele auzite era sa dezumflu de tot anvelopa, sa aplic spray-ul, iar apoi sa umflu, pentru ca altfel nu va intra lichidul. Estimez ca aveam vreo 30 PSI la momentul aplicarii spray-ului, iar licoarea magica din spray a intrat fara probleme inauntru, deci cred ca s-ar fi intamplat la fel si la 40 PSI.

Deeeeci…
Voi mai cumpara v-odata Michelin Pilot Sport SC?
Nu! Desi am citit in review-uri ca sunt bune doar pentru ca-s super-aderente si praf la toate celelalte aspecte (grosime, durata de viata etc.) m-am incapatanat sa le iau si am dat pe ele cat as fi dat pe 2 seturi de anvelope normale.
Vulcanizare moto in Brasov? Daaaaa, pe Vidin. Raportat la experienta de azi, pot spune ca au servicii europene. Nu e tocmai usor sa schimbi anvelopa spate la un scuter si stiu 2 scutere la care au facut asta fara sa strambe din nas sau sa recomande/sugereze/bombane ceva. Tot respectul!

Dupa ce dorm un pic revin si cu celelalte puncte.

23.04 edit:
Am dormit mai mult de atunci; intre timp anvelopa a continuat sa se dezumfle, insa am promis ca urmeaza povestea electromotorului, so here it goes.

Electromotorul
Acum vreo saptamana mergeam la munca si am oprit la un chiosc sa cumpar un pachet de tigari. Cand am vrut sa plec, in loc de sunetul cristalin al electromotorului care se invarte am auzit un tzac scurt si atat. Am mai bagat o fisa, insa acelasi rezultat. Am luat contactul si l-am pus iarasi, insa fara rezultat. Am incercat sa pun contactul de pe telecomanda si tot n-a mers.
Plin de bucurie am inceput sa imping trotineta spre poarta uzinei, in timp ce ma bucuram ca nu aveam prea mult de impins. Cum impingeam, am zis sa mai incerca inca o data si contrar asteptarilor, a luat-o. Am ajuns in parcare, am oprit si am incercat din nou sa pornesc si evident ca n-a vrut…
Toata ziua la munca m-am gandit ce s-o fi putut intampla si cum o s-o duc pana acasa in miez de noapte :-s . Cand am plecat a pornit fara probleme.
In zilele urmatoare am incercat sa gasesc logica rateurilor, insa n-am reusit. Initial am crezut ca daca e cald motorul face fitze, insa n-a fost asa, apoi am crezut ca porneste daca incerc sa o pornesc in timp ce o imping, insa nici teoria asta n-a mers. Ieri am mai descoperit o varianta, pentru ca n-a vrut sa plece nici in timp ce o impingeam. Din nou, ma bucuram ca-s aproape de munca si nu tre’ sa o imping mult. A pornit cand am aprins farul…
Astept cu interes urmatoarea vizita la Owene, sper ca pana atunci sa reusesc sa o prostesc daca mai are crize de personalitate.

Scurgerile
De cand i-am facut reparatia capitala am observat ca motorul se murdareste in permanenta de ulei. Pana de curand am crezut ca scapa pe la garnitura de la firele care ies de la stator, iar o perioada am crezut ca pe la joja scapa. Ei bine, scapa pe la carter, pentru ca e dusa garnitura.
Nici nu se putea o veste mai imbucuratoare… Ca sa schimb rahatul ala de garnitura, tre’ sa dau jos motorul, sa mai schimb inca vreo 2 garnituri si sigur se vor mai rupe inca vreo 4 suruburi.

Mai e o scurgere pe la simeringul de la axul de ambreiaj, insa ala se va rezolva rapid si ieftin saptamana viitoare; p-acolo arunca ulei din cutie.

Creca ieseam mai ieftin daca-mi luam o Dacie…

Sambata am sperat sa ajungem in Fagaras. Dupa indelungi parlamentari cu Foca si prietena lui, am hotarat sa pornim pe la 12; stabilisem (eu, nu noi) sa ne vedem la 11:55 la Micsunica, sa ajungem apoi la Mikado, apoi la Andrei si mai apoi sa pornim spre Fagaras.
Foca stabilise sa ma astepte la scoala si cum nu m-a gasit acolo a plecat la Andrei direct. Ne-am regrupat repede, noroc cu tehnologia (da, Carmen, stiu, trebuia sa fi mers direct la Andrei de la Micsunica). Cand am ajuns cei 2 flacai desfaceau de zor la Scuterul Negru; cum era vorba de frana si placute de frana, nu prea putea sa reziste Poxipolul la frecari, asa ca Foca avea nevoie de piese. Cum cazanul Focii era nefunctional din cauza lucrarilor, m-am gandit sa fiu marinimos si sa ii ofer placerea de a calari Scuterul Rosu pana la magazinul de piese de cazane. Mai jos aveti dovada.

Pentru a doua oara impreuna

Pana la urma am plecat spre Fagaras, insa ne-a incurcat ploaia si a trebuit sa ne intoarcem inapoi din Codlea. Daca tot am iesit la plimbare, am zis ca ar fi frumos sa ne intoarcem pe alt drum, asa ca am venit pe Hoghiz – Stupini – Brasov.
Drumul a fost liber, mirosul de primavara caracteristic iesirii din Codlea, soare orbitor (NOT!), un Logan busit, un accident, coloana de masini aferenta accidentului (din fericire coloana era pe sensul opus noua). Era sa imi iau zborul atunci cand a aparut in fata mea (de nicaieri) un limitator de viteza la intrarea in Brasov dinspre Stupini. A fost prima data cand m-am bucurat de ineficacitatea franelor mele; nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla daca mi se blocau rotile.A urmat Avatar pe proiector si o pizza la casa Focii. N-are rost sa mentionez cat de mult am incercat sa ii scot la plimbare intre 2 rafale de ploaie, pentru ca iarasi ma enervez. N-ai cu cine…

Duminica am fost la gratar cu masina si am condus (duddy!) pana dincolo de Cheia si inapoi. La dus a fost fain, pentru ca n-au fost multe masini, insa la intors am nimerit vreo 3 soferitze de linie dreapta, care evident aveau motorizare mai buna decat Pejoul pe care-l conduceam; noroc ca exista curbe (multe curbe) pe drumul de Cheia si am reusit sa le depasesc.
Dupa gratar a urmat putina asistenta IT pentru niste rude. Dupa aproape 3 ore de incercari, n-am reusit sa fac ceea ce imi propusesem, asa ca m-am lasat pagubas. Am luat Leshul si am plecat spre Poiana; pe drum sunt curbe (evident) si cum urcam noi, dupa iesirea dintr-o curba ma trezesc cu un bou din contrasens in fata mea. Noroc ca eram cu scuterul (si nu cu maxiscuterul) si m-am tras in dreapta cat am putut de mult; din fericire “cat am putut de mult” n-a insemnat in sant. Din nou m-am bucurat ca nu trage tare motorul, pentru ca daca eram cu 10 metri mai in fata nu cred ca mai aveam timp sa reactionez in vreun fel. Multumesc soferului de autobuz care l-a claxonat pe bou mai mult decat l-am claxonat eu si cu siguranta i-a dat de mancare mai mult decat i-am dat eu.

End of story.

La sfarsit, sau inceput de luna, depinde cum vreti sa priviti, m-a apucat grija pentru rezerva mondiala de petrol  si m-am gandit sa incerc sa scot consum mai mic.

Dupa 8 zile si 220 km calare (parcursi cu viteza melcului) si vreo 0,5 – 1 km de impins trotineta, anunt oficial ca-mi bag picioarele in ea de economie de benzina.

Analiza:
Varianta 1: In seara Domnului 31 martie 2010 am alimentat cu 5,85 litri de benzina. Estimez ca la vremea respectiva in rezervor mai erau cel putin 1,5 litri de benzina. Rotunjind, ajungem la 7 litri de benzina dupa alimentare. Impartim 7 litri la 220, apoi inmultim cu 100 si ne rezulta un fantastic consum de 3.18 litri la suta de kilometri. Parerea mea e ca diferenta de 0,82 litri/100 km nu merita efortul de a merge cu viteza melcului.
Este adevarat ca vreo 50 km din cei 220 au fost facuti in forja; posibil ca daca m-as fi abitnut scadea consumul sub 3, dar tot insingnifiant.

Varianta 2: Intr-o zi a Domnului din luna lui Martisor am trecut pe la benzinarie si am facut plinul, deci am avut in rezervor 10,5 litri. Dupa 212 km am mai alimentat inca 5 litri (in seara Domnului 31 martie 2010). 7 seri mai tarziu impingeam voios scuterul catre benzinarie.
Rezulta ca avem 17,5 litri de benzina si 430 km parcursi. Reluand calculul de mai sus, impartim 17,5 la 430, inmultim cu 100 si rezulta un consum overall de 4.07 litri la 100 km.

Concluzia finala: avand in vedere ca nu am reusit sa injumatatesc consumul consider ca nu merita sa continui economia de benzina.

…in incercarea mea de a face economie de benzina (I guess).

Mergeam regulamentar spre crasma. Dupa cum am zis, mi-am propus sa scad consumul. Pentru a scadea consumul, trebuie sa scad viteza. Cum mergeam eu regulamentar pe drumul cu prioritate ajung la o intersectie si primesc prioritate de la un Logan cu girofare (nepuse in functiune).

In apropierea intersectiei era oprit regulamentar (pe avarii) un Q7; probabil proprietarului i se facuse pofta de o pizza in miez de noapte. Chiar ma minunam, uitandu-ma in retrovizoare, despre cum trec ei pe langa Q7 fara sa faca nimic; eh, am zis ca nu-s de la Rutiera si nu se baga.

Imi continui linistit drumul, iar cateva sute de metri mai incolo, un zgomot enervant tulbura linistea; Loganul ajunge in paralel cu mine, isi aprinde girofarele, iar ciungul de la volan imi face semn sa trag pe dreapta.
Opresc in spatele Loganului, se da jos un gras burtos, se prezinta (fara sapca) si imi cere actele. Ii dau actele si-l intreb de ce m-a oprit. Raspunsul m-a lasat masca: “pentru ca nu purtati vesta!”. In incercarea mea de a vorbi pe limba lui ii spun ca e incadrat ca MOTOCICLU si nu trebuie sa port vesta decat daca vreau eu sa fiu mai bine vazut, insa el betmen, betmen, ca trebuie vesta. Mai incerc inca o data, ii fac comparatie cu o motocicleta; nu stiu ce a fost in capu’ meu sa-i zic de Kawasaki Ninja, ca n-a reusit sa inteleaga. S-a dus cu tot cu acte in masina, in timp ce repeta ca trebuie vesta chiar si pentru bicicleta. E foarte drept, daca in 500 de metri n-a reusit sa vada dimensiunile Scuterului Rosu, n-a avut timp sa observe numerele NEGRE (nu galbene), iar cand i-am dat talonul nu a stiut unde scrie capacitatea cilindrica, n-avea cum sa inteleaga el paralela intre Scuterul Rosu si Kawasaki Ninja.

Incepusem sa ma enervez si gandeam cu voce tare; ma vedeam umbland prin tribunal incercand sa anulez o amenda data de un bovin batut in cap. Cum gandeam eu cu voce tare, adjunctul imi zice sa stau linistit ca nu-mi da amenda (yeah, yeah! atata ii trebuia, sa-mi dea amenda). Intre timp SuperCop gaseste undeva intre bancheta si scaunul din spate Cartea Magica (Codul Rutier, sau ce mama dracului cara astia dupa ei); dupa vreo cateva minute de studiu se intoarce cu actele si-mi zice ca pot sa plec, dar sa mai citesc; pfoaaaai, eram pachet de nervi; noroc ca n-am respectat Regula 4 din planul de scadere a consumului si aveam pasager peste 60 de kile, care tot boscorodea in spatele meu sa-l las in pace, sa mergem. L-am lasat in pace, a plecat si am plecat.

Pentru SuperCop:
Cand strazile sunt pline de zeci (poate chiar sute) de scutere (sau mopede pentru tine) neinregistrate, conduse de copchii sau adulti inconstienti care nu poarta nici macar casca, ma opresti pe mine ca n-am vesta?
Cand Q7-le ala (pe care l-ai ocolit fara sa-l bagi in seama) statea pe avarii la mai putin de 50 de metri de intersectie, tu te iei de mine ca n-am vesta?
Cand sunt atatia prosti care n-au habar sa dea prioritate, sa tina o banda intr-un sens giratoriu (sau chiar pe un drum drept), tu te iei de mine ca n-am vesta?
Daca erai de la Rutiera, puteai cel mult sa te iei de mine ca circul pe banda de autobuze, dar n-ai fi putut trece peste faptul ca N-AVEAM VESTA!

Promit ca o sa imi iau vesta pe mine daca-mi platesti tu blatul si omologarea Scuterului Rosu ca moped, iar apoi reomologarea lui ca motociclu, atunci cand mi-o trece chefu’ de economisit gaz.

Intamplarea din seara asta ma face sa cred ca devii suspect daca esti (sau ma rog, circuli) regulamentar… In fine, voi continua sa merg regulamentar, poate m-o arde v-unu’ ca n-am ochi de pisica pe roti. Abia acum inteleg de ce si-a montat Foca sonerie de bicicleta pe ghidon…

Mi-am adus aminte de vremurile bune din rodaj, cand am scos consum de 2%.

Aseara dupa tura de la Fagaras am bagat 5,85 litri. Trip-ul indica 212 km. Targetul e sa ajung la 450 fara sa mai trec pe la benzinarie.

Ca sa reusesc trebuie sa:
- nu ies din oras
- nu merg in Poiana/Belvedere
- nu trec de 4000 rpm
- nu car pasager  peste 60 kg

Cine se mai baga?