Mi-am adus aminte de vremurile bune din rodaj, cand am scos consum de 2%.

Aseara dupa tura de la Fagaras am bagat 5,85 litri. Trip-ul indica 212 km. Targetul e sa ajung la 450 fara sa mai trec pe la benzinarie.

Ca sa reusesc trebuie sa:
- nu ies din oras
- nu merg in Poiana/Belvedere
- nu trec de 4000 rpm
- nu car pasager  peste 60 kg

Cine se mai baga?

Vineri am hotarat impreuna cu Foca sa mergem sambata la Siriu. Din pacate, mi-am amintit extraordinar de tarziu ca sambata dimineata trebuia sa particip la sedinta anuala a asociatiei de blocatari, asa ca a trebuit sa amanam putin ora de plecare. Sedinta s-a terminat suprinzator de repede si contrar asteptarilor nu s-a urlat ca in vremurile bune; probabil si din cauza ca au lipsit din cor cateva voci importante.

Dupa sedinta am luat scuterul, mi-am luat prietena, am umplut foca de spume, am alimentat, am ajuns din nou acasa pentru a ne echipa si intr-un final pe la 1 am fost gata de drum (Eu, Carmen, Foca si Bassu).

Traseul a fost Tarlungeni – Budila – Teliu – Siriu si retur pe acelasi drum. S-a mers destul de tare, tare si foarte tare (sa-si aleaga fiecare participant stilul care-l descrie cel mai bine).

Nu am avut parte de prea multe incidente. Doresc sa salut taranul agricultor cu caruta din Teliu, care a iesit dintr-o straduta laterala direct in drumu’ principal tacticos ca un sofer de X5. Mai vreau sa mai salut un alt taran cu o Dacie 1310 care mi-a iesit brusc din spatele carutei direct in fata mea. Mentiuni speciale pentru cativa soferi de utilaje de forme, marimi si tonaje diferite, care taie cu nesimtire curbele fara vizibilitate. Sper sa faceti la fel pana intr-o zi cand in loc de scuter rosu o sa fie un tir fara frane condus de un sofer fara reflexe.

Am dat si de un sofer calumea in toata plimbarea; avea o bascula si cara pietris. Omu’ ne-a facut semn sa stam cuminti cand am vrut sa-l depasim prima oara (pentru ca veneau masini din sens opus), apoi cand a fost liber ne-a facut semn sa trecem si chiar a franat putin. Inca o data multumiri!

Ne-am oprit putin inainte de baraj sa ne mai hodinim, sa mai admiram peisajul si sa lasam caii sa se hodineasca, pentru ca dadusem prea tare cu biciu-n ei. Din pacate omu’ sfinteste locul cu un maldar de gunoaie, iar noi ne oprisem langa un astfel de loc sfant. Ne-am regrupat, ne-am pozat si am plecat mai departe. For some reason n-am mai avut chef de forja si spre deosebire de alte dati, chiar m-a tinut pana acasa (cu mici exceptii).

Dupa cateva cornulete, o tigara si o gura de cola ne-am pornit inapoi; de data asta impartiti in 2: Bassu in fata, eu si Calin in spate. Am plecat in ordinea asta, insa Foca avea o mancarime profunda in partea dorsala si in palma dreapta si nu s-a lasat pana n-a ajuns pe primu’ loc. Cand s-a vazut pe primu’ loc si in judetul Covasna a tras pe dreapta si a asteptat cuminte pana am ajuns si eu (dupa cum am zis n-am sarit de 100 la intors decat atunci cand a fost nevoie).

O scurta oprire pentru o mica problema s-a transformat intr-o lunga sedere, iar problema s-a complicat.
Oprirea era pentru a monta un router ADSL de la Romtelecom, pentru a imparti o conexiune la Internet pe 2 calculatoare. Aparent simplu, insa complicat al dracului atunci cand e vorba de un echipament Huawei; intr-adevar, se putea mai rau, adica ZTE… Din nefericire n-am reusit sa ma inteleg cu routerul Huawei, insa am reusit sa configurez ca liliacul un alt router ADSL. Spre surprinderea mea, am si reusit.
Am fost serviti cu capuccino, cola, iar ulterior cu supa de pui (fara pui pentru mine si Carmen) si cartofi din musaca (doar pentru mine).
Dupa vreo 2 ore de munca asidua (NOT) am reusit sa tragem sarma de la router pana la calculatorul 2. N-am apucat sa testam conexiunea, ca ne-am si pricopsit cu un virus. Virusul acela blocheaza (la modul barbar) accesul la site-ul Microsoft, precum si la orice alt site de antivirusi. A fost bine ca Foca se luptase anterior cu virusul si n-am facut prea mult research. Am luat un update de pe pagina de la Microsoft (folosind calculatorul 1), am luat NOD32 de pe pagina Eset si pana am terminat de mancat virusul disparuse.
Dupa masa am verificat inca o data daca totul merge OK si am plecat batraneste spre casele noastre. Vastele noastre cunostiinte intr-ale informaticii si retelisticii ne-au rasplatit cu carne si oua. Carne pentru Foca si oua pentru mine. Multumim inca o data. Pentru cine avea indoieli ca voi ajunge cu ele sparte: TZEAPA! Is intregi toate 13 !

Pentru ca nu ma mai tin nervii sa imbin armonios poze cu povesti, bag la gramada toate pozele:

Dupa asa un titlu ar merge sa continui in rime, insa n-am talentul Focii, care e un fel de Eminescu. De cand l-a lasat inspiratia, s-a gandit sa-si traga freza de Eminescu, poate o sa-i vina la loc… Tunde-te ba! Aveai parul mai scurt atunci cand scriai poezii intr-una.

Revenind… Pe la 12-1 am ajuns la Foca acasa. Era soare, insa batea vantul. Am stat la palavre ca 2 tzatze, apoi ne-am hotarat sa dam o tura. Toate bune si frumoase pana ajungem afara: ningea cu spume.

Evident ca am zis sa amanam plimbarea, insa Foca n-a fost de acord. Am trecut repede pe acasa pentru a ma echipa, apoi am plecat spre Poiana. Am ajuns in Livada, iar ninsoarea nu se oprea nicicum; speram sa accepte Foca abandon pe motive meteo, insa n-am avut cu cine… Intr-un final am ajuns si la Belvedere, insa a fost crancen drumul (pentru mine, cel putin). La fiecare curba aveam impresia ca o sa-mi fuga spatele si o sa dau cu fundul si scuterul de Terra; din fericire am ajuns intreg la Belvedere, la vreo cateva minute in urma Focii.
Evident ca acest avans l-am lasat intentionat, pentru a da ragaz Focii sa pregateasca aparatul foto.

A urmat un ospat la Foca. Data viitoare, daca binevoiesti sa iti cumperi peeler, poate n-o sa mai fiu asa stresat si stresant, pentru ca o sa am ceva de facut. Oricum, stiu ca ma iubesti si asa .

Cand am iesit din scara m-am speriat; era totul inghetat :-s . N-am avut de ales si am plecat calare; din nou, n-am avut parte de incindente, dar plimbare mai linistita decat cea de aseara nu cred ca am facut nici cand eram in rodaj.

Intr-un final am ajuns cu bine acasa, iar dimineata pe la 4 am adormit. Cand m-am trezit aveam o durere de cap groaznica. Cred ca plimbarea calare pe ninsoare nu face bine…

The end.

Dupa ce vizitati, va invit la poll.

Click.

Poll:

Pentru cei care raspund da, treceti la poll-ul urmator:

Poll special pentru foca

Azi am testat teoria Focii, insa nu se aplica la mine. Teoria Focii spune ca nu conteaza cat este de frig, daca e uscat asfaltul.

Azi vroiam sa fie o duminica de leneveala, insa pasagera mea n-a fost de acord, asa ca m-a scos din casa. Imediat cum am iesit afara am vazut 2 bikeri si m-am hotarat ca trebuie sa scot si io scuterul. Nu conteaza ca n-am curent, nu conteaza ca ar trebui schimbat uleiul, nu conteaza ca mai erau maxim 2 litri de benzina; luam scuterul si mergem sa ne plimbam.

Am ajuns la garaj si a aparut prima problema: curentul. A venit si prima idee salvatoare: C8kilu’. C8kilu’ a ezitat putin, asa ca am cautat si gasit solutii alternative. Mersi inca o data C8kile, dar n-avea rost sa vii din Bosnia pentru oleaca de curent, mai ales cand s-a rezolvat cu cineva care statea la 2 pasi de garaj.

Dupa ce am facut rost de curent, am purces spre casa pentru a ne echipa; pe drum am comis prima duda. Recunosc, vina imi apartine in totalitate, insa m-am speriat de ce specimene lipsite de reflexe circula pe drumurile patriei. Eu eram pe banda 2, o Solenza pe banda 1. La un moment dat vad un BMW in spate (foarte in spate as putea spune) si dau sa ma retrag in banda 1. In timp ce semnalizam mergeam usor spre dreapta si ma uitam in oglinda; cand intorc capul vad cum trece Solenza cu destula viteza pe langa mine. N-a fost nimic grav, pentru ca am avut timp sa revizuiesc manevra, dar m-a surprins ca el n-a avut nici o reactie; niciun claxon, nici frana, nimic.

Desi batea vantul destul de tare, aveam chef de plimbari, asa ca am pornit spre Poiana pe scurtatura din Paraul Rece. Pe drum am comis-o a doua oara. Nu stiu dupa ce ma uitam, stiu doar ca m-am trezit intr-o curba inainte de gara din Timisu de Sus franand in disperare, pentru ca era ud pe jos. N-a fost cea mai inteleapta manevra, insa e bine ca nu am cazut. A doua oara, cred ca as continua sa franez, insa nu la fel de violent si sigur as incerca sa iau si curba.

A treia oara am comis-o cativa kilometri mai incolo. Eram pe serpentine spre Predeal intr-o curba pe stanga. Brusc scuterul s-a aplecat mai mult decat am estimat eu; m-am speriat si am pus piciorul jos. Nimic interesant, doar o mica sperietura. Cred ca se aplecase pasagera mai mult decat mine…

Ne-am continuat drumul pe minunatele valuri de asfalt care duceau spre Rasnov fara alte incidente. Evident ca drumul a devenit mai prost. Din ce imi amintesc, de la intrarea in Rasnov drumul era foarte bun. Mai nou, e foarte bun de la iesirea din Rasnov pana in DN; din DN pana aproape de Petrom e aproape acceptabil, iar spre Cristian n-am avut curiozitatea sa ma indrept. Nu stiu cum se face ca drumul de Bran si drumul de Harman n-au fost incluse in niciun program de reabilitare.

Am ajuns si la Belvedere (dovada la inceputul postului) si am coborat in Livada. La giratoriul din Livada eram incadrat (prost) pe banda 1 si am crezut (prost) ca cel de pe banda 2 nu isi va tine banda in sens. Problema era sa apara cand am plecat tare amandoi si era sa ciocnesc plasticu’ meu de tabla lui pe banda 2. My bad, again… Am ajuns acasa fara alte incidente notabile.

Spre seara aveam chef de o tura, insa gandindu-ma mai bine la ulei si la ambreiaj m-am intors acasa. S-avem o saptamana calduroasa si banoasa. Macar banoasa, daca nu si calduroasa .

The end.

Eu vreau sa imi iau motor NU ca sa merg zi de zi, ci pentru ca este un hobby de-al meu.

Evident astea pe care le-am spus o sa le pun in practica dupa ce ma invat sa pilotez cum trebuie…O sa urmez si cursurile de pe Amkart din Bucuresti.

O sa merg doar cand sunt coditii propice de condus, maxim 50-75 km/zi. Il iau mai mult pentru a “ma da” pe serpentinele din Poiana Brasov si de a merge mai tare pe sectiunea de drum Ghimbav-Codlea si pentru a ambala motorul prin oras.

Discutia poate fii urmarita aici.

Acelasi om vroia acum cateva luni sa cumpere laptop in rate; probabil nu isi permitea sa cumpere laptop cash, pentru ca strangea bani de motor, sau poate ca are banii de motor, insa n-are bani pentru scoala de pilotaj.

Stau si ma intreb, la ce iti trebuie scoala de pilotaj daca ai un “target” de 50 – 75 km o data la cateva zile? Nu cred ca trebuie scoala de pilotaj pentru curbele de pe Poiana, iar ca sa vii in forja maxima de la Codlea nici atat.

Sa-i spuna cineva tipului ca Amckartul e la Bucuresti si pana la Bucuresti sunt vreo 160 km, iar dupa asteptarile lui Bucurestiul e un drum de 2 zile… Sau poate strange bani sa inchirieze motor de scoala pentru Amckart, cine stie?

Inca o dovada a faptului ca mama prostilor de mereu gravida.

Toata ziua Foca a bobinat mici reglaje la trotineta si ca bonus am lipit prinderile la o carena (aia care n-a rezistat la testul drumului Ghimbav – Cristian). Am schimbat lichidul de frana am incercat sa ucidem greierasul de la etrierul din spate, insa n-am avut succes la ultima activitate.
Nu stiu daca-s de vina chinezii care au facut nenorocitul ala de cui care tine placutele de frana, sau e de vina chinezul care a facut placutele, insa zgomotul ala e enervant rau. Mai incercam si alta data; pana la urma tre’ sa iasa ceva.

Pe-nserat am pornit insotit de a mea Pasagera catre Codlea. Intentionam sa termin tura de sambata, insa n-am avut succes. De data asta am ajuns in Vladeni, insa n-am vazut niciun indicator catre Feldioara, sau Crizbav. Am tot mers pana in Sercaia; acolo am vazut indicator catre Hoghiz si m-am oprit sa-ntreb o localnica daca din Hoghiz se poate ajunge-n Feldioara (a dracului geografie si a dracului lene sa ma uit pe GPS). Babutza a fost foarte amabila si mi-a zis ca se ajunge de la Hoghiz la Feldioara, insa drumul pana la Hoghiz (34 km, daca-mi amintesc bine) este foarte prost.
Din nou o veste proasta si din nou ne-am intors pe unde am venit. Povestea asta confirma inutilitatea GPS-ului pentru utilizarea in tara; sigur as fi aflat ca din Hoghiz pot ajunge in Feldioara, insa n-as fi aflat ca-s treij’ de kilometri de drum prost, iar in optimismul meu as fi mers all the way, asteptand sa apara drumul bun.

De data asta nu ne-a mai enervat ploaia, insa ne-am bagat bine de tot frig in oase, pentru ca amandoi eram imbracati de oras, fara protectii si fara haine prea groase. Drumul este bun pentru un super-sport; e asfaltat calumea, curbe putine si relativ usoare si multe linii drepte care te imbie sa tragi de gaz.

Am ajuns intregi acasa, desi am avut 2 incidente minore la intrarea in oras (poate din cauza ca ma miram ca de aproape 1 saptamana de cand am scos fiara de la iernat nu m-a deranjat nimeni in trafic).

Astept cu interes zilele libere de saptamana viitoare, sper sa reusesc sa fac un Siriu.

The end.

Dimineata eram hotarat sa plec la Siriu; speram sa se combine si Foca insa avea program pupincuristic, apoi avea activitati casnice.

Am gasit rapid un pasager si eram hotarat sa plec la Siriu, insa nu puteam merge la Siriu fara Foca si in plus de asta era innorat spre Siriu. Mancarimea de la palma dreapta trebuia tratata, iar singura directie neinnorata era Cheia, asa ca am pornit intr-acolo.

Drumul a fost superb pana la Babarunca. Masini putine, TIR-uri si mai putine, curbe multe si o depasire ca liliacul inainte de Babarunca (o sa zic iarasi ca nu mai fac d-astea cu pasager, sper sa ma pot tine de cuvant de data asta).

De la Babarunca incepe urcarea si tot de la Babarunca incepe sa fie exces de nisip pe strada. Sunt 2 fagase curatate de rotile masinilor, insa nu intotdeauna poti lua curbele in viteza pe acele fagase, asa ca am urcat usurel si foarte usurel. Unde se termina urcarea am prins TIR si am ramas in spatele lui pana dupa serpentine. Pe de-o parte a fost bine, ca am mers incet, pe de alta parte am inghitit o tona de praf. Pe serpentine era ud, iar unde nu era ud era praf cu nisip.

Pauza dupa Manastirea Suzana; m-am gandit sa ne intoarcem pe Siriu, apoi pe Baicoi, iar mai apoi mi-am amintit ca e 1 martie, asa ca ne-am intors pe acelasi drum.

O singura concluzie: inca nu e de motor pe Cheia.

The end.

Duminica era planificata o tura la Siriu, insa am ajutat Foca sa se mute in noul cuib. Nu ar fi fost frumos din partea mea sa nu il ajut, plus de asta e cam sec un drum de 150 km fara escorta.

Si la capitolul capacitate de transport, Scuterul Rosu a dat clasa Scuterului Negru, reusind sa care 2 saci cu haine, plus diferite alte obiecte care s-au lafait sub sa si in topcase.

Desi am insistat ca pot cara pe scuter masina de spalat, televizorul, patul si salteaua (dintr-un singur drum), Foca s-a incapatanat sa apeleze la ajutorul unui dubist; m-am resemnat si am ajutat la coborat, urcat in duba, apoi descarcat si urcat in noua casa obiectele mentionate anterior.

Am sarbatorit cu Cola si Pizza, apoi am plecat acasa.
“Vecini cuminti!” se ureaza oamenilor care schimba chiria?

The end.

Sambata dupa-amiaza vroiam sa ajungem in Feldioara. Planul initial era Vladeni – Dumbravita – Satu Nou – Crizbav  – Feldioara. Mergand spre Codlea era tot mai innorat, iar dupa Codlea a inceput sa ploua; o ploaie marunta si rece, foarte enervanta. Din cauza ei nu am mai mers pana la Vladeni, am intrat direct in Dumbravita. Acolo am orbecait putin prin centru, pana la urma am intrebat un localnic pe unde e drumu’ spre Feldioara. Mi-a zis ca e departe Feldioara si drumu’ e prost. Intr-adevar nu mi-a raspuns la intrebare, insa m-a facut sa ma intorc inapoi pe unde am venit.

Ne-am intors spre Brasov, iar din Ghimbav am pornit spre Poiana, via Cristian si Rasnov. Putin cam ud pentru gusturile mele si putin cam frig. Drumul Ghimbav – Cristian este bun pentru a testa amortizoare si rezistenta la vibratii a diferitelor imbinari. Prinderile unei carene au picat testul acestui drum; urmeaza sa o lipesc si voi relua testul .

A inceput sezonul moto?